Biblioteca Centrală Universitară face parte dintre marile edificii culturale bucureștene. Prin bogăția fondului său documentar, activitatea bibliografică și amenajările interioare, ea s-a situat încă de la inaugurare la nivelul celor mai bine dotate biblioteci europene. 
Inițial, construcția în stil clasic a bibliotecii a fost ridicată în 1914, după planurile arhitectului francez Paul Gottereau. În 1948, după instaurarea regimului comunist, a luat denumirea de Biblioteca Centrală a Universității din București și a devenit treptat, între 1969 și 1989, cea mai importantă bibliotecă universitară a țării.

În urma evenimentelor din decembrie 1989, edificiul și fondul  documentar au fost distruse în bună parte. Grație mobilizării naționale și internaționale, biblioteca a fost în întregime restaurată și chiar extinsă. Fondul documentar, refăcut după structura lui inițială, acoperă toate domeniile științei. Recenta lui informatizare îl înscrie în rândurile celor mai moderne biblioteci internaționale.